Iosif din Arimateea ... zi de praznuire 31.07

"Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luand prea curat trupul Tau, cu giulgiu curat infasurandu-l si cu miresme, in mormant nou ingropandu-l, l-a pus".(Prohodul Domnului)

Intalnim trei « Iosif »- in Sfintele Scripturi. Primul este cel numit si Iosif cel frumos, care a fost vandut de fratii sai si a ajuns in Egipt. Caracteristica sa principala este curatia; caci nu a ezitat sa refuze avansurile femeii lui Putifar, cu riscul de a pierde prietenia Faraonului, ceea ce s-a si intamplat. Al doilea este logodnicul Mariei, Maica Domnului. Acesta, in ciuda aparentelor graitoare, nu a cedat ispitei de a se indoi si credinta sa puternica in cuvantul lui Dumnezeu l-a facut sa o pazeasca pe logodnica sa si sa conduca Pruncul si pe mama acestuia pana in Egipt. Al treilea Iosif este Iosif din Arimateea.

Cine este Iosif din Arimateea? Locuia in Ierusalim, datorita functiei inalte ce o detinea, provenea din Arimateea, adica din vechea cetate Rama, in care se nascuse si lucrase ca profet, arhiereu si judecator marele Samuel. Credinta lui nu era doar una teoretica, ci se probase si prin fapte, de vreme ce se spune despre el: "Si iata un barbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, barbat bun si drept ". (Luca 23, 50-51). Pana in momentul ingroparii Domnului, el nu este amintit, dar nu-L intalneste acum pentru prima data pe Iisus, fiindca se subliniaza despre el ca "fiind ucenic al lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor " (Ioan 19, 39). Era ucenic al Domnului in sensul ca ii urma invatatura, indemnurile si sfaturile, insa nu se afisa pe fata, fiindca nu iesea la propovaduire pentru Domnul, ca ceilalti ucenici. Datorita functiei importante pe care o detinea, nu putea sa-L marturiseasca direct pe Iisus, intrucat se hotarase de catre marele Sinedriu ca oricine Il va marturisi pe Iisus sa fie excomunicat din Sinagoga si, evident, sa piarda si alte drepturi (Ioan 9, 22, 34; 12, 42; 16, 2).

Sfintii Evanghelisti mai spun si ca era foarte bogat, dar nu doar material, ci si spiritual fiindca, in calitatea sa de membru cu puteri de decizie in Sinedriu, s-a opus vehement condamnarii pe nedrept a lui Iisus.

Cu toate ca nu a fost prezent la suferintele Domnului, a aflat inaintea lui Pilat ca a murit, ceea ce denota ca era la curent cu tot ceea ce i s-a intamplat lui Iisus si, profitand de pozitia si influenta pe care o avea, a mers la Pilat si l-a rugat sa-i permita sa coboare trupul lui Iisus de pe cruce, ca sa-L ingroape, fiindca asa prevedea legea iudaica pe care o respecta cu strictete. Iosif din Arimateea, membru al Sinedriului, admirator secret al lui Iisus si unul dintre cei mai bogati oameni din Palestina acelor vremuri, cunostea lacomia lui Pilat. Banul are cea mai mare putere de convingere. Pilat a acceptat crucificarea pe o proprietate particulara.

Ca si colegii sai din Sinedriu, Iosif nu dorea ca trupul lui Iisus, sa ramana pe cruce pana a doua zi, mai ales ca venea ziua de sabat. Ar fi fost o profanare a sfinteniei zilei daca ar fi lasat trupurile mortilor spanzurate. De aceea a fost grabita moartea victimelor, prin zdrobirea fluierelor picioarelor, ca sa se poata celebra in tihna sabatul.

Decizia lui Iosif de a se ocupa de ingroparea lui Iisus nu displacea, fiindca preocuparea de a-i inmormanta pe cei morti era considerata fapta cea mai de pret printre iudei (Mt.8, 21; Luca 7, 12). Cu toate acestea, Iosif a riscat mult. Prin fapta sa, el s-a declarat pe fata un admirator si ucenic al lui Iisus. A riscat poate excomunicarea, exilul ori chiar moartea, dar il avea totusi ca aliat puternic pe Pilat, la care avea multa trecere. Oricum, dragostea lui pentru Iisus si teama de a nu i se arunca trupul intr-o groapa comuna, aidoma unui talhar obisnuit, l-a determinat sa ia o decizie atat de curajoasa. Atasamentul sau fata de Cel rastignit se vede si in ceea ce a facut mai departe: "Si coborandu-L, L-a infasurat in giulgiu de in si L-a pus intr-un mormant sapat in piatra, in care nimeni, niciodata, nu mai fusese pus." (Luca 23, 53). Sfantul Matei evanghelistul ne spune ca, de fapt, a renuntat la propriul mormant sapat in piatra, in favoarea Domnului implinind fara sa-si dea seama profetia lui Isaia, care vestise ca Mesia va fi condamnat impreuna cu cei rai, dar mormantul lui va fi pus la un loc cu cel bogat. Dumnezeu a avut grija ca Fiul Sau sa fie ingropat intr-un mormant nefolosit de nimeni.

Hristos nu l-a lasat nerasplatit pe Iosif pentru jertfa sa. O traditie crestina zice ca Iisus l-ar fi facut ca pe unul dintre Apostolii Sai si ar fi activat in aceasta calitate in Bretania, prin anul 63 d. H., unde ar fi intemeiat cea dintai comunitate crestina din acele locuri.

Sf. Iosif din Arimateea, pentru ca a fost cinstitor al Mantuitorului intr-o vreme cand unii Apostoli s-au lepadat, L-a inmormantat cu cinste. E foarte interesant de stiut ca L-a inmormantat cu cinste un om care, L-a cinstit si in viata, dar un om care nu a avut o foarte mare legatura, asa cum au avut Sfintii Apostoli cu El. Sfintii Apostoli s-au departat, au stat cu frica, iar Sf. Iosif din Arimateea I-a oferit Domnului mormant, L-a inmormantat, L-a cinstit si de aceea il avem la inima.

extensie a acestui blog ...... "http://patriarhii-ortodoxiei.blogspot.com/" .
Alte bloguri : http://food-and-nature.blogspot.com/
sau http://F-C-A-P.blogspot.com/

Sfantul Cuvios Pavel Athonitul - intemeietorul manastirii Sf Pavel Athos

Sfantul Cuvios Pavel Athonitul - intemeietorul manastirii Sf Pavel Athos ZI DE PRAZNUIRE 28.07

Manastirea athonita Sfantul Pavel, a 14-a in ierarhia celor 20 de manastiri athonite, este o manastire cu viata de obst, in anul 1990, in aceasta vietuind si nevoindu-se un numar de 91 de calugari. Monahii impletesc munca cu rugaciunea, spre o tot mai mare induhovnicire a vietii lumii.
Intemeietorul ei este Sfantul Pavel din Xiropotamu (fiu de imparat) retras aici cu cativa calugari in sihastrie, fiind locuri de mare liniste. Manastirea apare in documentele scrise inca din anul 972, apoi in anul 1269.
Sfantul Pavel a intemeiat manastirea si a stat ca egumen 45 de ani, fiind chemat la Constantinopol pentru oarecare pricini imparatesti, a murit pe drum, in corabie, fiind in varsta de 110 ani. Dupa ce a ajuns corabia la Constantinopol, crestinii capitalei i-au luat sfantul trup si l-au ingropat cu mare cinste.
Manastirea Sfantul Pavel primeste un loc printre celelalte manastiri athonite incepand cu anul 1370, multumita interventiei calugarilor sarbi Gherasim Radonia si Antonie Pegases. Manastirea este situata pe o vale adanca, chiar sub Varful Athon. Manastirea a fost intemeiata in secolul al X-lea, pe locul unei chilii mai vechi, de catre Sfantul Cuvios Pavel Athonitul, contemporan cu Sfantul Atanasie Athonitul.
Distrusa de pirati si cruciati de mai multe ori, manastirea a fost rezidita cu ajutorul domnilor sarbi si romani. A fost zidita din temelie din marmura cioplita, de Ioan Constantin Basarab si Constantin Brancoveanu. Acesteia i-a fost inchinata si Manastirea Jitianu, din judetul Dolj. Iar Dabija Voda, cu sfatul tarii i-a inchinat la 1664 februarie 19, Manastirea Todireni.
De aceasta manastire depind Schitul romanesc Lacu si Noul Schit. Manastirea are zece paraclise, trei in incinta si sapte in afara. Schitul romanesc Lacu este un schit mic cu viata de sine, cu o frumoasa biserica de piatra, avand hramul Sfantul Mucenic Dimitrie. Schitul a fost infiintat in secolul al XVIII-lea de cativa calugari de la Neamt, Caldarusani, Cernica si din manastirile basarabene.
La inceputul secolului al XIX-lea, Schitul Lacu avea peste 30 de chilii in care se nevoiau pana la 80 de calugari sihastri si era a doua asezare monahala romaneasca din Sfantul Munte Athos, dupa Schitul Prodromul care numara pe atunci peste 120 de monahi.
Manastirea poarta hramul, Intampinarea Domnului si are doua icoane facatoare de minuni si o bucata din "Trestia" pe care i-a dat-o in mana Mantuitorului spre batjocura Irod. Aci se afla o cutie de argint cu "Darurile" care le-au adus magii Domnului la Betleem (aur, smirna si tamaie): 14 bucati aur, 62 bucati smirna si tamaie insirata pe sarma.

...extensie a acestui blog : "http://patriarhii-ortodoxiei.blogspot.com/" .
Bloguri personale : http://food-and-nature.blogspot.com/
sau http://F-C-A-P.blogspot.com/

Sfantul Mare Mucenic Pantelimon - praznuit pe 27.07

Sfântul si maritul Mucenic al lui Hristos, Pantelimon, s-a nascut la Nicomidia din parintii Eustorgios, senator pagân, si Evula, o crestina; acestia i-au dat numele de Pantoleon. Incredintat spre educatie lui Eufrosin, medic de renume, el ajunse dupa putina vreme la o cunoastere desavârsita a artei medicale intr-atât incât imparatul Maximian, care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular. Cum tânarul trecea in fiecare zi in fata casei unde era ascuns Sfântul Ermolae (cf. 26 iulie), Sfântul Parinte ghici dupa tinuta lui calitatea inalta a sufletului sau si il invita intr-o zi sa intre si incepu sa il invete ca stiinta medicala nu poate aduce decât slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mântuirea, fara leacuri si fara plata. Cu inima batând de bucurie la auzul acestor cuvinte, tânarul Pantoleon incepu sa il viziteze regulat pe Sfântul Ermolae si fu initiat de el in Tainele credintei. Intr-o zi, pe când se intorcea de la Eufrosin, gasi pe drum un copil, mort dupa ce fusese muscat de o napârca. Judecând ca momentul venise sa probeze adevarul promisiunilor lui Ermolae, el chema in ajutor Numele lui Hristos si pe data copilul se ridica iar napârca muri. Atunci el alerga la Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intârziere Sfântul Botez. Ramase apoi in preajma batrânului Sfânt pentru a se bucura de invataturile lui si nu mai reveni acasa decât in a opta zi. La intrebarile tatalui sau nelinistit el raspunse ca ramasese la palat, tinut de vindecarea unui om de pe lânga imparat. Pastrând inca secreta convertirea lui, el arata in acealasi timp o adânca preocupare pentru a-l convinge pe Eustorgios tatal sau de zadarnicia inchinarii la idoli.

Dupa o vreme fu adus la senator un orb care il implora pe Pantoleon sa il vindece, caci isi pierduse zadarnic toata averea pe la doctori. Increzator in Hristos, care salasluia de-acum in el cu putere, tânarul confirma in fata tatalui sau uimit ca avea sa il vindece prin harul Stapânului sau. Facu semnul Crucii pe ochii orbului, rugându-se lui Hristos si pe loc barbatul isi recapata vederea, nu numai a ochilor trupului ci si ai sufletului, caci el intelese ca Hristos il vindecase. Fu botezat de Sfântul Ermolae impreuna cu Eustorgios, care nu dupa multa vreme adormi in pace.

Pantoleon imparti atunci mostenirea sa saracilor, elibera sclavii si se dedica si mai vârtos ingrijirii bolnavilor carora nu le cerea in schimb decât sa creada in Hristos, cel venit pe pamânt pentru a ne vindeca de toate bolile noastre (de aceea este slavit printre Sfintii Doctori fara de arginti). Ceilalti doctori din Nicomidia incepura sa fie invidiosi pe el si cum el ingrijise pe un Crestin care tocmai fusese chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunta la Maximian. Dupa ce le-a ascultat cu tristete plângerea impotriva protejatului sau, imparatul il convoca pe cel care fusese mai inainte orb si ii puse intrebari despre ce mijloace folosise Pantoleon ca sa ii redea vederea. Precum orbul din nastere din Evanghelie, omul raspunse cu simplitate ca Pantoleon il vindecase chemând Numele lui Hristos si ca aceasta minune ii adusese adevarata lumina, aceea a credintei. Furios, imparatul ceru sa i se taie capul pe data si trimise oameni sa il gaseasca pe Pantoleon. Când Sfântul se afla inaintea lui, ii reprosa ca ar fi tradat increderea pe care i-o acordase si il acuza ca il insulta pe Asclepios si pe ceilalti zei prin credinta sa in Hristos, un om mort crucificat. Sfântul ii raspunse ca atât credinta cât si mila fata de adevaratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogatiilor si onorurilor acestei lumi de desertaciune si pentru a-si intari argumentele ii ceru lui Maximian sa il puna la incercare. Fu deci adus un paralitic, asupra caruia preotii pagâni spusera incantatiile lor, salutate batjocoritor de catre Sfânt. Cum eforturile lor ramasera fara efect, Pantoleon isi inalta rugaciunea catre Dumnezeu si luând pe paralitic de mâna, il ridica in Numele lui Hristos. Numerosi pagâni, vazându-l pe om mergând plin de bucurie, crezura atunci in adevaratul Dumnezeu, in timp ce preotii pagâni insistau pe lânga imparat sa fie ucis acest rival periculos.

Cum Maximian ii amintea chinurile la care cu câtva timp in urma fusese supus Sfântul Antim (cf. 3 septembrie), Pantoleon raspunse ca daca un batrân facuse dovada unui asemenea curaj, cu atât mai mult tinerii trebuiau sa se arate curajosi in incercari. Nici magulirile nici amenintarile neputând sa il faca pe Pantoleon sa isi schimbe atitudinea, tiranul il incredinta torturii. Legat de un stâlp, trupul ii fu sfâsiat cu gheare de fier apoi ranile ii fura arse cu faclii aprinse. Dar Hristos, aparut Sfântului Mucenic sub chipul parintelui sau spiritual, Sfântul Ermolae, ii spuse : "Nu te teme, copilul meu, caci sint cu tine si iti voi fi de ajutor in tot ceea ce vei suferi pentru mine". De indata tortele se stinsera iar ranile Sfântului fura vindecate. Apoi, fie scufundat in plumb topit, fie aruncat in mare legat de un pietroi, in toate incercarile Domnul il insotea si il pazea nevatamat. Dupa aceea fu aruncat fiarelor salbatice, dar si acolo Hristos il apara iar animalele venira gudurându-se la picioarele lui asemeni unor animale domestice. Cit priveste imparatul, ramânând el mai salbatec decât niste animale fara ratiune, dadu ordin ca Sfântul sa fie legat de o roata cu lame ascutite ce urma sa fie lasata sa se rostogoleasca de pe o inaltime in fata intregului oras adunat. Din nou Domnul interveni in chip minunat. Il elibera pe slujitorul sau de legaturile lui iar roata strivi in rostogolirea ei un mare numar de necredinciosi.

Cum Maximian il intreba de unde avea o asemenea putere si cum ajunsese el la Credinta Crestina, Pantoleon ii arata unde se ascundea Ermolae, caci Dumnezeu ii facuse cunoscut ca venise vremea, pentru el si stapânul sau, sa-L marturiseasca si sa isi gaseasca in Muceninicie desavârsirea. Dupa moartea preamarita a Sfântului Ermolae si a celor impreuna cu el, tiranul il aduse din nou pe Pantoleon si pretinzând ca mucenicii se supusesera, incerca sa il convinga sa se inchine idolilor, dar preafericitul ceru sa ii vada. Suveranul raspunse ca ii trimisese in misiune intr-un alt oras iar Pantoleon ii replica : "Ai spus adevarul fara sa vrei, mincinosule, caci ei sint acum in Ierusalimul ceresc!". Constatând ca nu va putea sa il clinteasca din credinta sa, Maximian dadu atunci ordin ca Pantoleon sa fie decapitat iar trupul sa ii fie aruncat in foc.

Sfântul ajunse cu bucurie la locul executiei, in afara orasului, dar in momentul in care calaul isi agita spada, aceasta se topi precum ceara se topeste in foc. In fata acestei minuni, soldatii care erau de fata il marturisira pe Hristos. Pantoleon ii indemna insa sa isi indeplineasca datoria si mai spuse o ultima rugaciune. Un glas de sus ii raspunse : "Slujitor credincios, dorinta ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sint deschise, cununa ta e pregatita. Tu vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor, de aceea numele tau nu va mai fi Pantoleon ci Pantelimon" (care inseamna "prea milostiv"). El isi intinse grumazul iar când capul ii cazu, curse lapte din gâtul lui, trupul sau deveni alb ca zapada iar maslinul uscat de care fusese legat inverzi din nou pe data si rodi cu fructe din belsug. Soldatii, carora li se daduse ordin sa arda trupul Sfântului, il incredintara credinciosilor care il ingropara cu piosenie pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul si se dusera sa propovaduiasca Vestea cea Buna si in alte locuri.

De atunci, Moastele Sfântului Pantelimon nu au incetat sa savârseasca vindecare si sa aduca harul lui Hristos, singurul Doctor al sufletelor si trupurilor, al tuturor celor care se apropie de El cu evlavie.

...extensie a acestui blog : "http://patriarhii-ortodoxiei.blogspot.com/" .
Bloguri personale : http://food-and-nature.blogspot.com/
sau http://F-C-A-P.blogspot.com/

Copii si oameni ...uitati de lume. Animale ce arata rautatea omului.

Iata oamenilor ce putem face noi prin nepasarea noastra si prin rautatea noastra. Acesti copii sau oameni ca noi, au nevoie de dragostea noastra manifestata prin fapte; nu au nevoie sa fie alungati ca pe niste vite. Ne miram de ce ne privesc asa urat ...asta pentru ca s-au salbaticit. Au invatat sa raspunda la ura cu ura, au uitat de Dumnezeu (daca au auzit de EL vreodata), au uitat ce inseamna o mangaiere de mama, o vorba buna de la tata, sau sa aibe simplu un prieten adevarat. DE CE NE INDEPARTAM DE EI ATAT ? NU SUNT SI EI AI NOSTRII ? NU SUNT SI EI FII LUI DUMNEZEU ? Am dat ieri o bomboana unui copil de 3 ani pe strada...am fost lovit in inima si in suflet de ochii lui inocenti si de puritatea reactiei lui. Copilul a fost surprins de ce am facut eu, dar se bucura fara margini prin privirea lui si prin miscari. Ma durea sufletul pentru el gandindu-ma ce ar ajunge peste doar 5 - 10 ani. HAIDETI TOTI DIN LUME SA IUBIM APROAPELE CA PE NOI INSINE ... ASA CUM DUMNEZEU PRIN UNUL SAU FIU NE-A INVATAT SA FACEM .

...extensie a acestui blog ...... "http://patriarhii-ortodoxiei.blogspot.com/" .
Bloguri personale : http://food-and-nature.blogspot.com/
sau http://F-C-A-P.blogspot.com/

Schitul Sfantul Ilie - Sfantul Munte Athos ...cu cele 2 icoane facatoare de minuni .

Schitul Sfantul Ilie este unul dintre schiturile ce inalta rugaciuni Domnului de pe Sfantul Munte Athos. Schitul athonit al Proorocului Ilie depinde de Manastirea Pantocrator si este asezat putin mai sus de aceasta, pana la el facandu-se o jumatate de ora, mers pe jos in directia nord-vest.
Sfantul Munte Athos este o republica monastica cu regim administrativ autonom in cadrul Greciei, avand capitala la Careia. Sfantul Munte gazduieste douazeci de manastiri mari, zise imparatesti, cu drepturi egale, care conduc tot Muntele.
Cu putin timp inainte de mijlocul secolului al XVIII-lea, in aceasta zona de langa Manastirea Pantocrator nu existau decat vreo cateva chilii. Printre aceste chilii se numara inca de atunci si Chilia Sfantului Prooroc Ilie, extinsa si marita de catre Sfantul Paisie Velicikovski de la Neamt, si ridicata la rangul de schit.

Sfantul Vasile de la Poiana Marului il va determina pe Paisie sa mearga in Sfantul Munte Athos. In anul 1746, la doar 24 de ani, el ajunge la Manastirea Pantocrator. Negasindu-si un parinte spiritual cum si-l dorea, locuieste singur timp de patru ani intr-o pestera. In anul 1750 este vizitat de Sfantul Vasile de la Poiana Marului, care il si tunde in monahism.
La varsta de 36 de ani, calugarul Paisie va fi hirotonit ieromonah, de catre Episcopul Grigorie de la Athos. Primul sau ucenic a fost monahul Visarion, venit din Moldova, la care se adauga si altii, tot moldoveni. Simtind duhul parintelui Paisie, in scurt timp, in jurul sau s-a strans un numar impresionant de ucenici, lucru ce a si favorizat infiintarea schitului, cu randuiala cenobitica (viata de obste).
Deoarece obstea continua sa se mareasca, Paisie va infiinta impreuna cu fratii, in anul 1757, Schitul Sfantul Ilie, care va spori faima lui Paisie, si care va duce la atragerea a si mai multi ucenici. In acest fel numarul fratilor din obste a ajuns repede la 60, Paisie randuind viata acestora dupa principiile Sfintilor Parinti, mai ales dupa Regulile Sfantului Vasile cel Mare.
Paisie intemeiaza Schitul Sfantul Ilie cu binecuvantarea Patriarhului Serafim. Schitul, care avea doar cinci chilii, va ajunge repede la 60 de ucenici. Aici invata greaca de la monahul Macarie si incepe sa traduca din greaca in slavona, revizuind vechile traduceri slavone dupa originalele grecesti ale Sfintilor Parinti rasariteni.
Dupa o scurta vreme petrecuta in schit, Paisie avea sa se intoarca in Valahia. Atitudinea ostila a turcilor, pe de o parte, precum si rivalitatea dintre greci si slavi care exista la Sfantul Munte, pe de alta parte, l-au determinat pe Sfantul Paisie sa se gandeasca la reintoarcerea in Tarile Romane, si in 1763, impreuna cu alti 63 de frati, au venit in Moldova, unde s-au asezat la Manastirea Dragomirna, unde a randuit aceeasi viata ca si la Sfantul Munte, iar in curand obstea manastirii ajunsese la impresionantul numar de 350 de parinti si frati.
Sfantul Paisie de la Neamt (sfant romano-rus)a stat in Sfantul Munte Athos 17 ani. Sfantul Paisie Velicikovski, cea mai proeminenta figura a monahismului slav din vremea sa, a tradus Filocalia si a raspandit spiritul isihast al ei in intreaga lume slava. Sfantul Paisie va adormi in Domnul la anul 1794.
Dupa plecarea lui Paisie, manastirea a cedat schitul grecilor, care au schimbat si ritmul de vietuire, introducand randuiala idioritmica. Aceasta randuiala de sine a fost respectata pana la revolutia grecilor, din anul 1821, cand schitul a fost devastat.

...extensie a acestui blog : "http://patriarhii-ortodoxiei.blogspot.com/" .
Bloguri personale : http://food-and-nature.blogspot.com/
sau http://F-C-A-P.blogspot.com/

Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul praznuit pe 20.07

Vechiul Testament dezvaluie despre faptele lui minunate in cartile numite Regi, iar Noul Testament arata ca el va fi inaintemergatorul celei de a doua veniri a Domnului nostru Iisus Hristos(a se vedea, de pilda, Matei 17, 10-11).

SFANTUL, PESTERA SI CORBUL
Hotarat sa certe aspru pe regele Ahab si pe cei care-l urmau pe calea paganeasca a adorarii lui Baal, Dumnezeu l-a chemat pe dreptul Ilie si i-a spus: “Du-te spre Rasarit si ascunde-te la paraul Cherit, care este in fata Iordanului. Vei bea apa din parau, iar corbilor le-am poruncit sa te hraneasca acolo”. Iar dupa ce astfel l-a pus la adapost pe Ilie, a trimis seceta cumplita peste Israel, incat oamenii piereau de sete si de foame. Ilie isi potolea insa setea din paraul de langa pestera, iar corbii ii aduceau hrana in zbor: dimineata – paine, iar seara – carne Si asa a petrecut proorocul pana ce lui Dumnezeu i-a placut sa-l scoata de acolo si sa-l trimita in Sarepta Sidonului, apropiindu-se vremea indurarii Sale si indreptarea celor rataciti, mai ales prin cuvantul si puterea lui Ilie, care in urma a si fost rapit la cer cu trupul, in viata fiind (sub ochii ucenicului sau Elisei, care se uita si striga naucit: “Parinte, parinte, caii si carul lui Israel!”).

...extensie a acestui blog "http://patriarhii-ortodoxiei.blogspot.com/" .
Bloguri personale : http://food-and-nature.blogspot.com/
sau http://F-C-A-P.blogspot.com/

Sfantul Serafim de Sarov zi de praznuire 19 iulie

Sf. Serafim din Sarov - pururea sub ocrotirea Maicii Domnului

Sfantul Serafim de Sarov s-a nascut la 19 iulie 1759 in orasul Kursk din Rusia, primind la botez numele de Prohor. Parintii sai, Isidor si Agatia Mosnin, erau oameni instariti, insa evlaviosi si foarte milostivi. Ramas orfan de tata la 3 ani, micutul Prohor a fost crescut de mama sa. Inca din copilarie s-a bucurat de vadita ocrotire a Maicii Domnului.

La sapte ani, din neatentie, a cazut din turnul clopotnita al catedralei (inchinate icoanei Maicii Domnului din Kazan) din oras. Oricine s-ar fi zdrobit cazand de la o asemenea inaltime, insa el nu a patit absolut nimic.

Alta data, pe la zece ani, s-a imbolnavit greu, incat nimeni nu mai spera in insanatosirea lui. Maica Domnului i s-a aratat in vis, fagaduindu-i ca il va tamadui. Asa s-a si intamplat. Scotandu-se in procesiune pentru seceta icoana Maicii Domnului si incepand indata ploaie mare, alaiul a trebuit sa scurteze drumul si sa treceaca prin curtea familiei Mosnin. Atunci mama a scos copilul si s-a trecut cu icoana peste el. Dupa aceasta s-a facut perfect sanatos.Cu cat trecea timpul, cu atat se dovedea mai mult ca tanarul Prohor nu era pentru lumea aceasta. La 17 ani, primind binecuvantarea mamei, care i-a daruit si o cruce de care sfantul nu s-a despartit niciodata, el a plecat sa imbratiseze viata monahala la Lavra Pecerska de la Kiev. Dupa o vreme, indrumat de Parintele Dositei din pustia Kitaev, a mers sa isi petreaca restul vietii in Manastirea Sarovului. In ajunul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului, pe 20 noiembrie 1778, tanarul Prohor a intrat in Manastirea Sarovului. Aici a petrecut in ascultare si felurite nevointe, ceea ce i-a atras mai mare dragoste si respect din partea celorlalti parinti.

In 1780, cuviosul s-a imbolnavit rau, zacand la pat cu tot trupul umflat. Fara sa carteasca a rabdat aceasta suferinta vreme de trei ani. El nu a acceptat sa fie chemat vreun doctor, insa a cerut sa fie impartasit cu Sfintele Taine. Intreaga obste a facut priveghere de toata noaptea, urmata de Sfanta Liturghie. Dupa ce s-a impartasit, cuviosului i s-a aratat insasi Maica Domnului insotita de Sfintii Apostoli Petru si Ioan. Aratand catre el, Maica Domnului a zis: ?Acesta este din neamul nostru?, apoi, punand prea sfanta mana sa pe capul lui, indata in partea dreapta a trupului lui s-a facut o deschizatura, pe unde s-a scurs toata materia care-i umplea trupul. La scurt timp s-a vindecat intru totul, insa cicatricea a ramas spre marturie si era atat de adanca incat ucenicul Sfanului Serafim isi aminteste ca in ea ii incapea pumnul mainii. Pe locul minunatei aratari a Maicii Domnului parintii au ridicat o biserica unde Sfantul Serafim s-a impartasit mai intotdeauna cu Sfintele Taine, pana la sfarsitul vietii.

Dupa opt ani petrecuti ca frate, Prohor s-a invrednicit a primi chipul ingeresc, primind numele de Serafim, iar un an mai tarziu a fost facut ierodiacon. In 1793, la 35 de ani, a fost ierotonit ieromonah. Curand dupa aceasta, implinind 16 ani de manastire, cu binecuvantarea batranului sau, egumenul Pahomie, Sfantul Serafim s-a retras la pustie, intr-o chiliuta din desisul padurii, aflata pe malul raului Sarovka, la cativa kilometri de manastire. Aici si-a facut o gradina de zarzavat si a adus doi stupi, iar ziua si-o petrecea muncind, in rugaciune neincetata si citind Noul Testament cu precadere Sfintele Evanghelii. Nu neglija nici cele 7 laude, metaniile si alte nevointe. Dupa cum chiar el a marturisit unui ucenic al sau, obisnuia sa plece din chilia sa seara si, pe o piatra anume, priveghea toata noaptea in rugaciune, iar dimineata se intorcea la chilie si priveghea pe o alta piatra, toata ziua. Aceasta nevointa a tinut-o sfantul vreme de o mie de zile si o mie de nopti.

In anul 1804, intr-o noapte, trei talhari, crezand ca Sfantul primeste bani de la oameni, au gandit sa-l prade. Desi era in putere (46 de ani) si ar fi putut opune rezistenta, Sfantul Serafim si-a incrucisat mainile pe piept si le-a zis: "Faceti ce vreti", iar talharii l-au batut, lasandu-l abia viu. Nu au gasit decat o iconita si niste cartofi. Sfantul a fost aflat a doua zi, plin de sange, de niste parinti, care l-au dus la manastire. Acolo a refuzat ajutorul doctorilor si Maica Domnului i s-a aratat si l-a vindecat intocmai cum o mai facuse odinioara.

In sfarsit, cand Sfantul Serafim a luat in grija manastirea de maici Diveevo, el marturisea: ?Nici o piatra nu s-a pus in Diveevo fara voia Maicii Domnului si nu s-a primit vreo sora in manastire, nici nu s-a pus vreo randuiala, fara consimtamantul ei?. Pe calea pe care a pasit Maica Domnului, Sfantul Serafim a pus sa se sape sant, ce sta marturie pana astazi, inchipuind urmele pasilor Maicii Domnului.

In data de 2 ianuarie 1833, Sfantul Serafim de Sarov a fost aflat adormit intru Domnul in chilia sa, la rugaciune, in genunchi, cu mainile incrucisate pe piept in fata icoanei Maicii Domnului...

extensie a acstui blog ...... "http://patriarhii-ortodoxiei.blogspot.com/" .
Bloguri personale : http://food-and-nature.blogspot.com/
sau http://F-C-A-P.blogspot.com/

SFANTUL MUCENIC EMILIAN DIN DUROSTORUM azi 18 iulie praznuit

Dupa anul 313, cand imparatul Constantin cel Mare a acordat libertate crestinismului in imperiul roman, a urmat o perioada de pace pentru Biserica lui Hristos. Dar dupa aproape o jumatate de veac, a aparut o ultima incercare de reinviere a paganismului, pornita de imparatul Iulian Apostatul (361-363), numit asa tocmai pentru ca se lepadase de credinta crestina. El a pus in fruntea armatei numai ofiteri pagani, iar la conducerea marilor unitati administrative demnitari pagani, care aveau misiunea de a reintroduce si de a reface vechile temple, spre a le reda cultului, declarandu-se el insusi ca “pontifex maximus”, adica mai marele preotimii pagane. Toate aceste incercari de refacere a paganismului au dus la nemultumiri si chiar la razvratiri fatise din partea crestinilor, incat s-a ajuns, in unele locuri, la noi persecutii impotriva lor. In cursul acestora si-au jertfit viata pentru Hristos si unii crestini din tinuturile dunarene. Intre ei se numara si tanarul Emilian din Durostorum (azi Silistra) pe Dunare.

Din fericire, se cunoaste actul sau martiric, pastrat in latineste si greceste, din care aflam ca era militar si ca era fiul prefectului din Durostorum, Sabbastianus. Acest act descrie pe larg martiriul sau. Se spune ca, dupa ce imparatul a dat edictul prin care crestinismul era interzis in tot imperiul roman, a fost trimis in Durostorum un oarecare Capitolin, “vicarul Traciei”, om “plin de inselaciune si cu mintea intunecata, doritor fiind inca si de varsare de sange si avand mare ravna pentru idoli”, ca sa cerceteze daca se mai aflau crestini. Ajungand la Durostorum, conducatorii cetatii au jurat ca toti locuitorii “se inchina zeilor nostri si neincetat la aduc jertfe cu toata cinstirea”. Bucuros de un asemenea raspuns, Capitolin a chemat la un ospat pe toti dregatorii din cetate. Dar pe cand petreceau ei, tanarul Emilian “privind imprejur si vazand timpul potrivit ca sa castige cununa vietii celei de sus, fiindca se socotea crestin nu numai in fata lui Dumnezeu si a ingerilor, ci si a oamenilor si dorind ca lucrul acesta sa fie aratat tuturor a intrat in templul pagan din cetate si cu un ciocan de fier a distrus statuile zeilor, adica idolii, a rasturnat altarele si jertfele puse pe ele, apoi a iesit nevazut de nimeni”.

Un slujitor al lui Capitolin vazand cele ce s-au intamplat in templu, l-a instiintat de indata. Plin de manie, a poruncit sa fie gasit vinovatul. Atunci slujitorii lui au vazut trecand prin fata templului un taran oarecare, pe care socotindu-l ca este faptasul, l-au prins si l-au batut. Dar Emilian, vazand ca este chinuit un om nevinovat in locul lui, s-a predat singur acelor slujitori, marturisind ca el este vinovat pentru cele savarsite in templu. Doi soldati l-au arestat de indata, in ziua de 16 iulie 362, ducandu-l inaintea lui Capitolin, care l-a supus unui interogatoriu. Fiind intrebat care ii este numele, el a raspuns: “Daca ma intrebi de numele meu obisnuit, ma numesc Emilian; daca, dimpotriva, cautati numele meu cel desavarsit, atunci socoteste-ma a ma numi crestin”. Intrebat de ce “a adus ocari nemuritorilor zei”, tanarul Emilian a raspuns cu mult curaj zicand: “Dumnezeu si sufletul meu mi-au poruncit sa calc in picioare pe acesti neinsufletiti, ca sa se arate tuturor ca sunt pietre fara suflet, muti si surzi, in care nu se afla nici un fel de graire”. Plin de manie, Capitolin a cerut sa fie dezbracat si intins cu fata la pamant, poruncind apoi slujitorilor sa-l “umple de rani adanci”. Pe cand era batut cu cruzime cu vine de bou, Capitolin l-a intrebat din nou cine l-a indemnat la acea fapta, la care, neinfricatul Emilian a raspuns cu aceeasi hotarare, ca numai Dumnezeu si sufletul sau l-au facut sa rastoarne si sa calce in picioare “zeii cei spurcati” si sa arunce “jertfele cele nelegiute”. In fata unei asemenea infruntari, Capitolin a poruncit sa fie intors cu fata in sus si lovit cu aceeasi neindurare si pe piept.

Dupa ce l-au batut vreme indelungata, marturisind din nou ca este “rob al lui Hristos”, Capitolin a poruncit sa fie ars de viu, ca nu cumva curajul si statornicia lui in credinta sa fie urmata si de altii. Atunci slujitorii l-au scos afara din cetate, aproape de malul Dunarii, unde se pregatise un rug pentru el. Emilian le-a cerut ingaduinta sa-l lase sa se roage lui Dumnezeu. Iar dupa ce s-a rugat, a fost aruncat de slujitori in foc. Dar Dumnezeu a facut o noua minune, caci “focul cunoscand pe mucenicul lui Hristos nu l-a mistuit, ci l-a pazit intreg si neatins, iar pe slujitorii lui Capitolin, cei ce erau aproape, i-a cuprins flacara si i-a ars de tot”. Vazand ca a ramas nevatamat, fericitul Emilian “a marit pe Dumnezeu, si intorcandu-se spre rasarit, s-a insemnat cu semnul crucii si ridicandu-si privirile catre cer a zis: Doamne Iisuse Hristoase, primeste sufletul meu! Si zicand acestea, a adormit in pace”. Era in anul Domnului 362, in ziua de 18 iulie.

Actul sau martiric istoriseste mai departe ca femeia lui Capitolin, fiind in taina crestina, a fost rugata de ceilalti marturisitori ai lui Hristos sa ceara de la Barbatul ei trupul noului mucenic spre a fi ingropat dupa cuviinta. Si astfel, uns cu miruri, trupul sau a fost redat pamantului din care a fost zidit, cu cantari duhovnicesti si cu psalmi, undeva in apropierea orasului Durostorum, la locul numit Gedina. De atunci, mucenicul Emilian este praznuit ca sfant si trecut in sinaxar in ziua de 18 iulie, ziua patimirii si mutarii sale la Domnul.

“Stea luminoasa ai aratat Bisericii Tale Hristoase, pe mucenicul Emilian si ostas prea ales care lumineaza acum toata lumea cu lucrari de minuni tainice si goneste intunericul necredintei; de la acesta luminandu-ne, cu dumnezeiasca cuviinta Te laudam pe Tine, Iisuse atotputernice, Mantuitorul sufletelor noastre” (stihira de la Doamne strigat-am din ziua de 18 iulie).

Prof. Dr. Mircea Pacurariu,




extensie a acstui blog ...... "http://patriarhii-ortodoxiei.blogspot.com/" .
Bloguri personale : http://food-and-nature.blogspot.com/
sau http://F-C-A-P.blogspot.com/

SFANTUL IOAN MAXIMOVICI (VLADICA) LA PRAZNIC

SFANTUL IOAN MAXIMOVICI (VLADICA)CE A FOST SARBATORIT IN DATA DE 02.07.2009 LA PRAZNICUL ACOPERAMANTULUI MAICII DOMNULUI. A SPUS UNEI FEMEI IN VIS "SPUNETI LUMII CA, DESI AM MURIT, SUNT VIU." FIIND ASTFEL CHEMAREA SFANTULUI CA LUMEA SA-I CEARA AJUTORUL SI DUPA TRECEREA SA LA CELE VESNICE . SF IOAN MXIMOVICI ROAGA-TE LUI DUMNEZEU PENTRU NOI. Pentru mai multe informatii va rog intrati pe : http://www.atlantaorthodoxchurches.org/ ;mutumesc celor ce au facut acest site ca exista si rog pe Sf Ioan Mximovici sa-i binecuvanteze.

In data de 02.07.2009 in ziua praznucului punerii in racla di Vlaherne a Acoperamantului Maicii Domnului, s-a praznuit de asemenea si SFANTUL IOAN MAXIMOVICI (in imagine in haine de arhiereu)un sfant inca din viata, bunatate si iubire din bunatatea si iubirea lui Dumnezeu . Iata una din minuni din visul unei femei: "...miruind-o si pe ea, i-a repetat de doua ori : "Spuneti lumii ca, desi am murit, sunt viu." Iata puterea unui sfant care cheama lumea sa-i ceara ajutorul si dupa plecarea lui la cele vesnice. SFINTE IOAN MAXOMOVICI ROAGATE LUI DUMNEZEU PENTRU MANTUIREA NOASTRA A CELOR BINECREDINCIOSI .