

Sfantul MAXIM Marturisitorul.
Sfântul Maxim Mărtu¬risitorul s-a născut în¬tr-o familie nobilă din Constantinopol în jurul anu¬lui 580. Avea mintea ageră şi a beneficiat de o educaţie aleasă. La scurt timp după ce Heraclie a ajuns împărat al Bizanţului (610- 641), sfân¬tul a fost chemat la palat şi a primit funcţia de secretar imperial. Nu a rămas mult însă în această demnitate. Vremurile erau foarte grele pentru imperiu. Perşii cu¬cereau şi jefuiau provincie după provincie. În anul 614, chiar Ierusalimul a căzut în mâinile lor. Atunci au ars biserica Sfântului Mormânt, luând lemnul Sfintei Cruci care se păstra acolo. Moti¬vul cel mai puternic pentru Sfântul Maxim de a părăsi administraţia imperială era însă erezia monotelită care se întindea ca o plagă şi pusese stăpânire chiar şi pe împărat.
În anul 614, aşadar, Sfân¬tul Maxim a lepădat toate şi a intrat în viaţa monahală în Mănăstirea Chrysopolis - Scutari, de cealaltă parte a Bosforului şi, după o vreme, a ajuns stareţ.
În vremea invaziei persane, el s-a refugiat în Africa, de unde a continuat să lupte pentru apărarea dreptei credinţe.