Se spune ca noi cei pacatosi il rastignim pe Hristos in fiecare zi cu pacatele noastre. Eu as spune altceva ... as spune ca de fapt ne ranim de moarte vesnica pe noi insine - si ne intunecam asemenea vrajmasului; Iisus Hristos doar sufera pentru noi, simte durerea ranilor noastre si plange pentru noi. Da...sufera ca un parinte pentru copii sai, sau ca un frate pentru ceilalti ai Tatalui Atotputernic. Vede lacrimile Maicii Sale pentru toti ortodocsii, dar si pentru toti oamenii. Suferinta noastra aici este construire duhovniceasca in ceruri - inaltare catre Dumnezeu; pe cand pacatele noastre sunt durerea si lacrimile Sale, ale Dumnezeirii in Treime. Inaltarea in credinta catre EL sa o facem prin cuvant (adica prin rugaciune), prin fapta (adica prin milostenie si iubire de aproapele), si prin gand (adica prin legatura permanenta cu Dumnezeu) pastrand mintea mereu la moarte si la Hristos. Amin.