Sa ne intarim cu armele duhovnicesti fara de care nu putem traversa nici un fel de vreme si nici nazui la Noul Ierusalim...!
Nu trebuie sa luptam împotriva apocalipsei, ci s-o traversam fara vatamari sufletesti"
ÎPS Bartolomeu
Cluj-Napoca, joi, 16 aprilie 2009
Declaratie de presaÎn general, noi ne-am dezobisnuit sa vedem viata în desfasurarea ei, ci ne oprim la segmente, refuzând sa anticipam urmarile sau sa evaluam întregul. E adevarat ca, pe vreme de furtuna, fulgerul poate ucide un om, dar tot el este cel care fertilizeaza ploaia si, prin ea, pamântul. E adevarat ca o corabie se poate scufunda în apa oceanului, dar nu e mai putin adevarat ca una ca ea a descoperit America. E adevarat ca pe câmpul de lupta cad soldati în batalie, dar tot atât de adevarat este ca supravietuitorii asigura victoria.
De ce ne poticnim noi la mijloc, unde se petrece impasul, si nu anticipam capatul drumului? Sfântul Evanghelist Matei ne istoriseste ca, la un moment dat, aflându-se Iisus laolalta cu ucenicii Sai, le-a facut urmatoarea marturisire despre Sine: "Fiul Omului va sa fie dat în mâinile oamenilor si-L vor omorî si a treia zi va învia". În final, Evanghelistul adauga: "Si ei foarte s'au întristat".[1] Se naste întrebarea: De ce oare s'au întristat, de vreme ce Iisus le vestea învierea? Normal ar fi fost ca, auzind vestea uciderii, pentru o clipa sa li taie respiratia, pentru ca imediat dupa aceea, la vestea învierii, sa rasufle usurati. Iata însa ca ei au ramas încremeniti în spatiul tenebros al evenimentului, incapabili sa vada mai departe.
Dragii mei, a porni la drum înseamna a avea o tinta, ceea ce denota existenta unui scop. De cele mai multe ori, între tine si tinta se interpun unul sau mai multe obstacole, numarul acestora depinzând de distanta dintre punctul de pornire si cel la care vrei sa ajungi. Orice obstacol e un punct de poticnire; daca el e masiv, înalt, puternic, te poate descuraja. Stiti care e cheia succesului ? Sa faci din el un obstacol transparent, adica sa vezi prin el sau pe deasupra lui ceea ce e dincolo. Obstacolul poate fi negura, întunericul, necunoscutul. Tinta poate fi sigura sau nesigura, ipotetica, dar întotdeauna revelatoare.
În zilele noastre se afirma tot mai des ca traim "vremuri apocaliptice". Pentru evocarea acestora nu voi deschide Cartea Apocalipsei, ci un fragment dintr-o cuvântare a lui Iisus consemnata în Evanghelia dupa Matei: "Luati aminte sa nu va amageasca cineva. Ca multi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, si pe multi îi vor amagi. Si veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie; luati seama sa nu va'nspaimântati, caci toate trebuie sa fie, dar înca nu-i sfârsitul. Ca neam peste neam se va ridica si'mparatie peste'mparatie, si va fi foamete si ciuma si cutremur mare pe-alocuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor nasterii. Atunci va vor da pe voi la chinuri si va vor ucide si veti fi urâti de toate neamurile din pricina numelui meu. Atunci multi se vor poticni si unii pe altii se vor vinde si unii pe altii se vor urî. Si multi profeti mincinosi se vor scula si pe multi îi vor amagi. Iar din pricina înmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci. Dar cel ce va rabda pâna la sfârsit, acela se va mântui".[2]
În vremea noastra, nu putini sunt tinerii curati la suflet, bine intentionati si dornici sa se initieze în tainele vietii religioase, dar care nu merg direct la izvoare, adica la literatura de specialitate sau la duhovnici cu experienta, bine pregatiti si gata sa-i asiste pe cei neajutorati, ci prefera sa se cultive prin internet sau televizor, unde nu de putine ori apar profeti improvizati, cu evidenta pofta de publicitate sau stapâniti de un duh al cabotinajului stilizat. Unii cer organizarea unor rugaciuni generale, colective, cu mare rasunet în popor, pentru evitarea apocalipsei care mijeste de pe o zi pe alta, uitând ca apocalipsa va veni oricum, ea facând parte din Iconomia Divina, si ca grija noastra nu este aceea de a o evita, ci de a o traversa nevatamati de propriile noastre pacate. De obicei, o furtuna se anunta prin întetirea vântului, prin fulgere la orizont, prin spulbere de praf, prin disparitia luminii soarelui în spatele norilor negri, prin tot ceea ce poate produce panica si spaima. Asa se anunta si vremurile apocaliptice. Eu nu stiu daca ele mijesc sau vor pieri înainte de a se naste, dar stiu sigur ca noi nu împotriva apocalipsei trebuie sa luptam (caci ea va veni oricum), ci pentru capacitatea noastra, a fiecaruia, de a o traversa fara vatamari sufletesti, fara vina fratilor de a-si fi vândut fratele, asa cum s-a întâmplat în istoria lui Iosif.
Ori, pentru aceasta exista o singura arma: rabdarea .
Rabdarea însa trebuie însotita, neaparat, de constiinta ca tot începutul are un sfârsit, si ca acesta nu poate fi decât luminos. Cartea Apocalipsei e înfioratoare, dar ea se termina anuntând Cerul cel nou si pamântul cel Nou; si, în final, Noul Ierusalim.
Iata ca Dumnezeu ne-a ajutat sa praznuim luminata înviere a Fiului Sau, în numele Caruia va împartasesc, tuturor, arhieresti binecuvântari, adresându-va traditionala salutare: Hristos a înviat!
Sfintele Pasti, 2009
ÎPS BARTOLOMEU ANANIA
Arhiepiscop si Mitropolit
HRISTOS A INVIAT ! ... curand va voi spune mai amanuntit despre "SLUJBA SPECIALA DE PRIMIRE A SFINTEI LUMINI" ce are loc in Sambata Mare intre orele 1.30 si 2.30pm . A nu se face confuzie intre aceasta si cea a sfintei invieri. Slujba de Inviere are loc ca peste tot la miezul noptii intre sambata mare si duminica sfintei invieri. Pana data viitoare cand voi veni cu detalii va spun DOAMNE AJUTA !
HRISTOS A INVIAT ! Binecuvantat fie Domnul Dumnezeul nostru totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Pentru cei care nu stiti dar poate doriti sa aflati va voi spune ceva ce sper sa va bucure ... Sfanta Lumina a Invierii ce se pogoara la Ierusalim anual de Pastele Ortodox, este adevarata dovada a dreptei credinte alaturi de sutele si miile de sfinte moaste, dar ce nu stiti multi este ca ea se pogoara in Sambata Mare intre orele 1 si 2.30 pm . Aceasta este Slujba Speciala a primirii Sfintei Lumini. Slujba sfintei Invieri are loc, ca peste tot, noaptea intre Sambata Mare si Duminica Mare - a Invierii. In scurt timp va voi prezenta pe larg cele ce am spus acum print-un citat mare dintr-o carte publicata cu mult timp in urma. Daca mai era nevoie de aceste mentiuni nu stiu dar cu siguranta este nevoie sa se spuna sa auda toti ca VENIREA "Sfintei Lumini" de PASTELE ORTODOX SI NUMAI LA ORTODOCSI, ESTE UNA DIN MARILE DOVEZI DESPRE ADEVARATA CREDINTA DREPTMARITOARE ORTODOXA PENTRU CA LUMEA SA CUNOASCA SI SA SE INTOARCA DE LA EREZILILE SI DEPARTARILE CANONICE IN CARE SE AFLA. CINE NU CREDE CE SPUN, SINGUR (FARA FALSII SUSTINATORI)SA CERCETEZE SCRIERILE CANONICE SI CELE ALE SFINTILOR PARINTI ORTODOCSI, APOI DESPRE ORICE NELAMURIRE CE INCA MAI PERSISTA SA INTREBE UN BUN DUHOVNIC ORTODOX MONAH ....DAR SA FIE PREGATIT CU TIMP PENTRU CA VA DURA SA AFLE MULTE. Lumina sfintei Invieri sa va lumineze pe toti intru dreapta credinta, spor intru cele mantuitoare si bineplacute inaintea lui Dumnezeu, pasii vostri sa fie mereu pe carari binecuvantate. Amin
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem s-a nascut la 14 septembrie 1384. A ramas orfan de tata inca de cand era mic si, cu ajutorul lui Dumnezeu, evlavioasa lui mama s-a ingrijit de cresterea lui si a celorlalti sase frati ai sai. La varsta de 14 ani, Preabunul Dumnezeu i-a calauzit pasii spre manastirea Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu - care era pe atunci infloritoare - de pe Colina Neprihanitilor din Attica. Acolo, cu mare ravna a luat pe umerii sai nepretuita Cruce a Domnului, primind ca semn al desavarsirii moartea sa cea infricosatoare si slavita intru mucenicie. O dorire sfanta si iubirea de Dumnezeu aprindeau tanara lui inima si el se supunea de bunavoie fericitei ascultari a lui Hristos. Prin vietuirea sa calugareasca a devenit asemenea ingerilor, facandu-se ucenic al marilor Nevoitori si Parinti ai pustiei si urmand vreme de aproape 27 de ani sfintei lor nevointe. Sfantul Efrem i-a urmat lui Hristos cu o ravna dumnezeiasca, lepadand toata frumusetea cea trecatoare a acestei lumi. S-a facut pilda de vietuire prin minunata lui purtare si prin rabdarea suferintelor indurate pe Colina Neprihanitilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin ostenelile sale intru aspra nevointa si-a curatit sufletul si trupul de patimile cele stricatoare de suflet si s-a facut vrednic de a fi locas al Preasfintei Treimi. De asemenea, a fost invrednicit de primirea marelui, tainicului si sfantului dar al preotiei si de chemarea sfanta de a sluji Domnului la Sfantul Altar, precum un inger, cu frica de Dumnezeu si cu mare strapungere de inima. La 14 septembrie 1425, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, a fost luat in robie si asa a inceput mucenicia lui; aceasta s-a sfarsit la 5 mai 1426, intr-o zi de marti, pe la orele 9 dimineata. Sfantul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Rugandu-se si aflandu-se in mijlocul unor cazne atat de ingrozitoare - caci fusese spanzurat intr-un copac ce inca mai exista, cu capul in jos, cu picioarele si capul pironite, iar la sfarsit strapungandu-i-se trupul martirizat si acoperit de rani cu un lemn inrosit -, viteazul atlet al lui Hristos isi dadu sfantul suflet in mainile Stapanului sau, de la Care primi cununa de Mucenic si darul facerii de minuni. Dupa mai bine de 500 de ani, a placut lui Dumnezeu - Prieten al oamenilor - sa dezvaluie prin multime de aratari si alte intamplari minunate tot ceea ce cunoastem astazi. Acestea toate au fost intarite prin descoperirea, pe 3 ianuarie 1950, a moastelor pline de har ale Sfantului Mucenic, moaste care nu numai ca raspandesc o buna mireasma dumnezeiasca si cereasca, ci sunt, de asemenea, si izvor de tamaduire pentru cei ce li se inchina cu credinta si care cer ajutorul Sfantului, intotdeauna grabnic ajutator. Intrucat s-a slavit Numele lui Dumnezeu cel Intreit-Sfant prin purtarea sa neprihanita si prin mucenicia lui indurate pentru dragostea lui Hristos, Atotputernicul Dumnezeu l-a proslavit, ca rasplata a faptelor sale. Astfel, pentru cei care ii cer mijlocirea, Sfantul Efrem savarseste, cu darul lui Hristos, dintru care a primit din belsug, minuni uimitoare si mai presus de fire, pentru suflet si trup. Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem este praznuit de doua ori pe an: pe 3 ianuarie, ziua aflarii sfintelor si nepretuitelor sale moaste, si pe 5 mai, ziua savarsirii sale intru mucenicie. Fie ca Domnul nostru Iisus Hristos sa aiba mila de noi si cu indurarile sale sa ne izbaveasca, pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Efrem! Fie ca Preamilostivul Dumnezeu sa ne invredniceasca sa ne inchinam sfintelor moaste binemirositoare ale Cuviosului Mucenic si sa traim intru plinatate sfintele si nespusele daruri ale adevaratei noastre Credinte Ortodoxe! Si fie ca Domnul sa ne invredniceasca a marturisi din adancul sufletului ca “minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai” si ca “prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei” (Psalm 67, 36; 15, 3).
MORMANTUL SFANTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU, ...pentru cuvenita pomenire a Sfantului, a carui zi de sarbatorire este 5 mai, am selectat cateva informatii despre viata Sfantului. Aflarea sfintelor moaste a avut loc la data de 3 ianuarie 1950, exista multi martori si “beneficiari” ai minunilor sale sau ale aratarilor sale, atat celor ce dorm cat si celor ce vegheaza in rugaciune, printre acestia ii multumesc ca m-am aflat si eu inainte de nasterea Domnului din 2008. Sfintele moaste ale Sfantului Mucenic Efrem se gasesc la manastirea Buneivestiri din Néa-Makri (Attica, Grecia) si sunt izvoratoare de buna mireasma si de multe tamaduiri. A vindecat de boli incurabile, altora le-a intarit credinta zabavnica, a izbavit din primejdii ori din foc si pe multi deznadajduiti i-a mangaiat, aratandu-le ce chinuri a rabdat el insusi pentru dragostea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Postări
.jpg)
