Bine ati venit pe acest blog ... / Welcome on this blog ...

Willkommen auf diesem Blog ... / Bienvenue sur ce blog ...

مرحبا بكم في هذا بلوق / Добре дошли в този блог...
Καλώς ήλθατε σε αυτό το ιστολόγιο...
Benvenuti a questo blog...
ようこそこのブログに...
Добро пожаловать на блог...
Добро дошли на овај блог...
Bienvenidos a este blog...

5/09/2009

Declaratie de presa : ÎPS Bartolomeu 16 aprilie 2009

Sa ne intarim cu armele duhovnicesti fara de care nu putem traversa nici un fel de vreme si nici nazui la Noul Ierusalim...!



Nu trebuie sa luptam împotriva apocalipsei, ci s-o traversam fara vatamari sufletesti"

ÎPS Bartolomeu

Cluj-Napoca, joi, 16 aprilie 2009

Declaratie de presa

În general, noi ne-am dezobisnuit sa vedem viata în desfasurarea ei, ci ne oprim la segmente, refuzând sa anticipam urmarile sau sa evaluam întregul. E adevarat ca, pe vreme de furtuna, fulgerul poate ucide un om, dar tot el este cel care fertilizeaza ploaia si, prin ea, pamântul. E adevarat ca o corabie se poate scufunda în apa oceanului, dar nu e mai putin adevarat ca una ca ea a descoperit America. E adevarat ca pe câmpul de lupta cad soldati în batalie, dar tot atât de adevarat este ca supravietuitorii asigura victoria.

De ce ne poticnim noi la mijloc, unde se petrece impasul, si nu anticipam capatul drumului? Sfântul Evanghelist Matei ne istoriseste ca, la un moment dat, aflându-se Iisus laolalta cu ucenicii Sai, le-a facut urmatoarea marturisire despre Sine: "Fiul Omului va sa fie dat în mâinile oamenilor si-L vor omorî si a treia zi va învia". În final, Evanghelistul adauga: "Si ei foarte s'au întristat".[1] Se naste întrebarea: De ce oare s'au întristat, de vreme ce Iisus le vestea învierea? Normal ar fi fost ca, auzind vestea uciderii, pentru o clipa sa li taie respiratia, pentru ca imediat dupa aceea, la vestea învierii, sa rasufle usurati. Iata însa ca ei au ramas încremeniti în spatiul tenebros al evenimentului, incapabili sa vada mai departe.

Dragii mei, a porni la drum înseamna a avea o tinta, ceea ce denota existenta unui scop. De cele mai multe ori, între tine si tinta se interpun unul sau mai multe obstacole, numarul acestora depinzând de distanta dintre punctul de pornire si cel la care vrei sa ajungi. Orice obstacol e un punct de poticnire; daca el e masiv, înalt, puternic, te poate descuraja. Stiti care e cheia succesului ? Sa faci din el un obstacol transparent, adica sa vezi prin el sau pe deasupra lui ceea ce e dincolo. Obstacolul poate fi negura, întunericul, necunoscutul. Tinta poate fi sigura sau nesigura, ipotetica, dar întotdeauna revelatoare.

În zilele noastre se afirma tot mai des ca traim "vremuri apocaliptice". Pentru evocarea acestora nu voi deschide Cartea Apocalipsei, ci un fragment dintr-o cuvântare a lui Iisus consemnata în Evanghelia dupa Matei: "Luati aminte sa nu va amageasca cineva. Ca multi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, si pe multi îi vor amagi. Si veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie; luati seama sa nu va'nspaimântati, caci toate trebuie sa fie, dar înca nu-i sfârsitul. Ca neam peste neam se va ridica si'mparatie peste'mparatie, si va fi foamete si ciuma si cutremur mare pe-alocuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor nasterii. Atunci va vor da pe voi la chinuri si va vor ucide si veti fi urâti de toate neamurile din pricina numelui meu. Atunci multi se vor poticni si unii pe altii se vor vinde si unii pe altii se vor urî. Si multi profeti mincinosi se vor scula si pe multi îi vor amagi. Iar din pricina înmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci. Dar cel ce va rabda pâna la sfârsit, acela se va mântui".[2]

În vremea noastra, nu putini sunt tinerii curati la suflet, bine intentionati si dornici sa se initieze în tainele vietii religioase, dar care nu merg direct la izvoare, adica la literatura de specialitate sau la duhovnici cu experienta, bine pregatiti si gata sa-i asiste pe cei neajutorati, ci prefera sa se cultive prin internet sau televizor, unde nu de putine ori apar profeti improvizati, cu evidenta pofta de publicitate sau stapâniti de un duh al cabotinajului stilizat. Unii cer organizarea unor rugaciuni generale, colective, cu mare rasunet în popor, pentru evitarea apocalipsei care mijeste de pe o zi pe alta, uitând ca apocalipsa va veni oricum, ea facând parte din Iconomia Divina, si ca grija noastra nu este aceea de a o evita, ci de a o traversa nevatamati de propriile noastre pacate. De obicei, o furtuna se anunta prin întetirea vântului, prin fulgere la orizont, prin spulbere de praf, prin disparitia luminii soarelui în spatele norilor negri, prin tot ceea ce poate produce panica si spaima. Asa se anunta si vremurile apocaliptice. Eu nu stiu daca ele mijesc sau vor pieri înainte de a se naste, dar stiu sigur ca noi nu împotriva apocalipsei trebuie sa luptam (caci ea va veni oricum), ci pentru capacitatea noastra, a fiecaruia, de a o traversa fara vatamari sufletesti, fara vina fratilor de a-si fi vândut fratele, asa cum s-a întâmplat în istoria lui Iosif.

Ori, pentru aceasta exista o singura arma: rabdarea .

Rabdarea însa trebuie însotita, neaparat, de constiinta ca tot începutul are un sfârsit, si ca acesta nu poate fi decât luminos. Cartea Apocalipsei e înfioratoare, dar ea se termina anuntând Cerul cel nou si pamântul cel Nou; si, în final, Noul Ierusalim.

Iata ca Dumnezeu ne-a ajutat sa praznuim luminata înviere a Fiului Sau, în numele Caruia va împartasesc, tuturor, arhieresti binecuvântari, adresându-va traditionala salutare: Hristos a înviat!

Sfintele Pasti, 2009

ÎPS BARTOLOMEU ANANIA
Arhiepiscop si Mitropolit

Niciun comentariu: