Sfantul Grigorie Sinaitul - praznic 08.08

Miscarea de reinnoire duhovniceasca, pornita din Sfantul Munte in secolul XIV, sub numele de isihasm, e dominata de doi Grigorie : sfantul Grigorie Sinaitul (1255-1346) si sfantul Grigorie Palama (1296-1359).

Dar e curios ca, desi perioadele lor de petrecere in Atos se acopar partial, desi amandoi participa la promovarea acestei miscari, izvoarele nu mentioneaza nici un contact direct intre ei. Acel "Grigorie cel Mare", la care, dupa patriarhul Filotei, ucenicul si biograful lui Palama, a ucenicit cel din urma, nu pare sa fie identic cu Grigorie Sinaitul, caci el se intoarce si moare la Constantinopol, ceea ce nu se potriveste cu Grigorie Sinaitul. Aceasta lipsa de mentiune a unui contact intre cei doi e cu atat mai curioasa cu cat Glossia, unde a ucenicit doi ani sfantul Grigorie Palama, era aproape de Magula, unde vietuia Grigorie Sinaitul cu ucenicii sai. Amandoi parasesc pe la 1326-1327 Atosul din cauza incursiunilor turcesti si vin la Salonic, Palama cu un grup de 11 prieteni, Sinaitul cu ucenicii sai, intre care Calist si Isidor, viitori patriarhi de Constantinopol. Toti aveau intentia sa mearga la Ierusalim si la Muntele Sinai, si amandoi se intorc pe la 1330 din nou la Atos, dupa ce Sinaitul, plecat dupa doua luni din Salonic spre Ierusalim si Sinai cu Calist, se intorsese curand, iar Palama ramasese cu Isidor la Salonic.

Nici Palama nu-l mentioneaza pe Sinaitul intre dascalii sai, cum nu-l mentioneaza nici Filotei, biograful lui Palama, si nici Calist, biograful Sinaitului, iar Sinaitul nu apare intre sustinatorii lui Palama in lupta lui pentru apararea isihastilor.

Probabil ca tacerea lui Palama despre Sinaitul se datoreste vointei celui din urma, facuta cunoscuta lui Palama si lui Calist, de a nu se face publicitate despre ei in disputa in jurul isihasmului. Dar s-ar mai putea ca aceasta tacere sa se datoreasca si faptului ca Grigorie Sinaitul plecase departe in muntii de la Paroria, cand Palama isi incepe lupta de aparator cu scrisul al isihastilor. Apoi aceasta se datoreste poate si faptului ca Grigorie Sinaitul nu incepuse inca, probabil, sa fixeze in scris invatatura sa despre trezvie si rugaciunea curata cand Palama a inceput aceasta lupta.

Sfantul Grigorie Palama, atras pe la 1337-1338, in disputa publica cu Varlaam, apoi cu Achindin si cu toti ceilalti adversari ai miscarii isihaste, s-a remarcat pentru apararea ei teologica, pe cand sfantul Grigorie Sinaitul a ramas un mare indrumator practic al acestei miscari. "Preocuparea lui n-a fost aceea de a justifica isihasmul fata de adversarii lui, ci de a invata metoda lui pe cei ce s-au adunat in jurul sau".

Prin lupta lui teologica rasunatoare si prin treapta de arhiepiscop al Salonicului la care a fost ridicat ca personalitate atat de bine cunoscuta, sfantul Grigorie Palama a jucat un mare rol public, in vreme ce sfantul Grigorie Sinaitul a petrecut o viata ascunsa, de retragere, de practica duhovniceasca intre ucenicii sai, retragere care s-a accentuat de pe la 1335, prin asezarea lui in Paroria, in Muntii Traciei unde moare la 1346, un an inainte ca Palama sa fie ridicat pe scaunul de mitropolit al Salonicului.

Cei doi Grigorie, ca sustinatori ai aceleiasi miscari, dar cu roluri deosebite, au comunicat in orice caz continuu prin ucenicii lor. Isidor, ucenicul lui Grigorie Sinaitul, fusese tuns in monahism de Palama. In 1347, el hirotoneste la scurt timp dupa ridicarea lui pe scaunul de patriarh al Constantinopolului, pe Palama ca mitropolit de Salonic. Si, in general, ucenicii lui Grigorie Sinaitul apar ca sustinatori ai lui Palama in tot decursul controverselor acestuia cu adversarii isihasmului. Ucenicii lui Grigorie Sinaitul de la Magula semneaza Tomul Aghioritic catre Sinodul din Constantinopol de la 1341, in apararea lui Palama.

Grigorie Sinaitul s-a nascut pe la 1255 la Kukulos, langa Clazomene, pe tarmul occidental al Asiei Mici. Candva, dupa 1282, a fost luat prizonier de turci si dus la Laodiceea, pe coasta Siriei. Rascumparat de crestinii de acolo, a venit in Cipru, unde a intrat in monahism, ca rasofor. Dupa scurta vreme pleaca la manastirea sfintei Ecaterina din Muntele Sinai si acolo e tuns in monahism. De la Sinai vine la Ierusalim si apoi in Creta. Aci, un batran monah, cu numele Arsenie, l-a introdus in practica "pazirii mintii in trezvie si in rugaciunea curata". Aceasta a fost o piatra de hotar in viata lui. Pana atunci viata lui a fost o viata faptuitoare,acum se ridica la nivelul vietii contemplative.

Din Creta Grigorie a trecut la Atos si a parcurs tot muntele pentru a descoperi alti calugari familiarizati cu viata in care fusese introdus el de Arsenie. De-abia dupa lungi cautari a aflat in schitul Magula, nu departe de manastirea Filotei, trei calugari cunoscatori ai rugaciunii launtrice. Se aseza aci. Astfel, dupa Calist, pe la inceputul secolului XIV, monahismul din Atos nu cunostea decat prima faza a nevointelor: cea a curatirii prin fapte. Afirmarea e poate cam exagerata, caci se stie ca Nichifor din singuratate introdusese in Atos metoda rugaciunii curate si probabil ca el traia inca atunci cand a venit Grigorie Sinaitul in Atos, sau murise abia de curand.

Desi Grigorie Sinaitul considera ca viata dedicata rugaciunii curate se poate duce mai bine in grupurile mici ale unor schituri, decat in marile manastiri de obste, totusi el nu socotea ca ea nu poate fi practicata si in astfel de manastiri si chiar in lume, cum socotea si Teoiipt al Filadelfiei. Astfel el trimite pe unul din ucenicii sai, pe Isidor (viitorul patriarh), inainte de a fi tuns in monahism, la Salonic, pentru a fi acolo un "isihast orasan", ca un model si calauzitor al unui cerc de mireni. "Nu doresc ca tu sa traiesti aici in salbaticia muntilor - de ce sa faci aceasta ? - ci in lume, printre calugari si printre oamenii care traiesc in ea, ca sa le fii tuturor o pilda... prin tacerea si vorbirea ta". De fapt, Isidor ramase in Salonic, unde pleca din Atos impreuna cu Sinaitul si cu Palama, aproape zece ani, cucerind impreuna cu Palama, care-l tunsese in monahism, un cerc larg de monahi si laici pentru practica rugaciunii curate. Filotei, patriarhul Constantinopolului, care a scris nu numai Viata lui Palama, ci si pe a lui Isidor, pune un accent deosebit pe austeritatea si predica lui Isidor. Acesta cita cuvintele despre "poarta cea stramta" din Evanghelie si "traia ca aceia ce nu aveau nimic". Filotei spune ca acestea le invatase de la dascalul sau, Grigorie Sinaitul".

Prin aceasta Sinaitul impaca rugaciunea neincetata cu misionarismul. Chiar mutarile dese ale lui Grigorie Sinaitul dintr-un loc in altul au fost motivate, pe de o parte, de nesiguranta din acea vreme din imperiul bizantin, pe de alta, de vointa de a raspandi metoda acestei rugaciuni in cat mai multe regiuni, adica de un adevarat misionarism . Opinia aceasta era proprie si lui Palama.

Retras pe la 1326-1327 la Salonic, din cauza incursiunilor turcesti, de care calugarii din micile schituri fara ziduri inalte nu se puteau apara, Grigorie Sinaitul voi sa plece inapoi la Sinai,- dar in Hios isi schimba planul si veni la Constantinopol, iar dupa sase luni se duse la Paroria, in muntii Stranta, la granita dintre imperiul bizantin si Bulgaria. Prima data ramase putin acolo, din pricina supararilor ce i le pricinuiau talharii adapostiti in acesti munti, si veni iar la Constantinopol si la Atos. Dar prin 1335 se aseza definitiv in muntele Katakryomenos, in Paroria, unde muri la 27 noiembrie 1346. in acest munte salbatic si retras sfantul Grigorie Sinaitul aduna multi monahi in jurul sau, zidi doua manastiri, un turn inalt si facu din acest loc pustiu, un "laborator duhovnicesc", un loc sfant de "doxologie si lauda neincetata a lui Dumnezeu", ajutand nu numai pe monahii adusi din Atos sa inainteze in viata de rugaciune, ci preschimband pe toti cei ce veneau acolo si imblanzind chiar pe cei ce se obisnuisera cu o viata de hotii si de ucideri.

extensie blog : "http://patriarhii-ortodoxiei.blogspot.com/"
Alte bloguri: http://food-and-nature.blogspot.com/
sau http://F-C-A-P.blogspot.com/